Refactorizarea este procesul de a restrutura codul existent fara a schimba comportamentul functional al acestuia. Scopul este de a face codul mai usor de inteles si de a mentine intr-un mod mai eficient si scalabil.
In Python, refactorizarea poate fi realizata prin utilizarea de concepte precum functii, clase si module. O metoda comuna de refactorizare este de a elimina codul duplicat prin crearea de functii sau clase care pot fi apoi apelate oriunde in program.
De exemplu, daca exista o sectiune de cod care se repeta de mai multe ori in program, poate fi refactizata prin crearea unei functii care sa o includa, astfel incat codul sa fie mai usor de inteles si mai usor de mentinut.
Un alt exemplu de refactorizare poate fi realizat prin utilizarea de module. Daca exista mai multe functii care sunt utilizate in intregul program, acestea pot fi grupate intr-un modul separat si apoi importate oriunde in program.
Refactorizarea poate avea un impact semnificativ asupra performantei si mentenantei codului si poate fi utilizata pentru a imbunatati calitatea si scalabilitatea programelor Python.